Emblematicul zbor al lui Norge, prima aeronavă care a ajuns la Polul Nord

Roald Amundsen a fost primul om care a ajuns la Polul Sud. Printre numeroasele sale realizări s-a numărat însă şi primul survol necontestat al Polului Nord .

Amundsen şi 15 alţi bărbaţi s-au îmbarcat într-un dirijabil semirigid fabricat în Italia în 1926 şi au efectuat cu succes o călătorie pe deasupra Polului Nord. Norge, condus de Amundsen, a devenit prima aeronavă care a ajuns la Polul Nord, iar survolul a avut loc pe 12 mai 1926. Totodată, Norge a fost prima aeronavă care a zburat peste calota glaciară între Europa şi America de Nord.

• Reacția unui ambasador francez la auzul numirii sale la București: „Catastrofă cu neputință de evitat!”
• Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”

În anii 1920, toată lumea vedea potenţialul dirijabilelor. Erau aeronave care oferea multe posibilităţi pentru cercetare, călătorie, putând fi folosite chiar şi în război.

Amundsen s-a numărat printre cei care şi-au dat seama de acest lucru, iar, în 1925, i-a venit ideea de a survola Polul Nord. El şi prietenul său Hjalmar Riiser-Larsen (fondatorul Royal Norwegian Air Force), care va face şi el parte din expediţie, s-au decis asupra unui dirijabil semirigid, N-1, conceput de Umberto Nobile, un inginer italian considerat o autoritate în domeniu. N-1 a fost primul dirijabil semirigid fabricat de Nobile. După ce Amundsen l-a contactat pe Nobile şi i-a vorbit despre expediţia la Polul Nord, Riiser-Larsen a mers la Roma, unde a încheiat un contract cu guvernul italian şi cu inginerul, pentru achiziţia N-1. Aeronava a fost vândută pentru 75.000 de dolari, cu condiţia ca italienii să o cumpere înapoi pentru 46.000 de dolari, precizează Mediafax.

Primul zbor transpolar

Ca orice expediţie la acel moment, cea a lui Amundsen era foarte scumpă. Lincoln Ellsworth, un faimos explorator polar american, a decis să doneze suma de 100.000 de dolari, contra unui loc în echipaj. Expediţia a primit numele de Zborul transpolar Amundsen-Ellsworth-Nobile. Restul cheltuielilor au fost acoperite de Aeroclubul Norvegiei.

Dirijabilul a fost modificat pentru a rezista în condiţii extreme şi a găzdui echipajul şi a fost predat delegaţiei norvegiene pe 29 martie 1926, pe aerodromul Ciampino, potrivit thevintagenews.com. În timpul ceremoniei, la care a fost prezent şi premierul Benito Mussolini, dirijabilul a fost botezat Norge.

Pe 11 mai 1926, Amundsen şi cei 15 membri ai expediţiei, plus câinele lui Nobile, Titina, plecau din Ny-Ålesund, în ultima etapă a expediţiei care avea să îi ducă pe deasupra Polului Nord.

În ziua următoare, la 01.25, Norge a ajuns la Polul Nord, dar echipa nu a putut ateriza, coborând în schimb steagurile naţiunilor aflate la bord, norvegiană, americană şi italiană. În afara unor certuri izbucnite între Amundsen şi Nobile, expediţia s-a confruntat şi cu probleme tehnice, dirijabilul necesitând reparaţii frecvente. Pe 13 mai, echipajul a încercat să aterizeze în Wainwright, Alaska, dar din cauza unei furtuni a ajuns în Siberia şi din nou în Alaska. Deşi nu cunoşteau poziţia diijabilului, ei au decis să aterizeze, lucru care s-a întâmplat pe 14 mai, lângă satul Teller.

Soarta lui Norge este una tristă. După zbor, fiind deteriorat, a fost dezmembrat pentru a fi trimis în Italia. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, bucăţi din el ajungând în diferite locuri.